Sursa foto:unsplah
Nu mai este demult un secret faptul că multe persoane, din întreaga lume, adoră sosul pesto, o invenție 100% italiană. Gustul bogat, plin, de busuioc, acompaniat cu cel mai bun ulei de măsline extravirgin sunt ingredientele fără de care reușita sosului pesto nu ar fi deplină.
Ușor de făcut, gustos și versatil, sunt multe lucruri pe care oamenii nu le știu despre acest sos italian. Pesto (în linguriană) sau pesto alla genovese este un sos originar din Genova, creat din usturoi zdrobit, semințe de pin, sare de mare, frunze de busuioc proaspăt și brânză maturată – Parmigiano Reggiano sau Pecorino Sardo, peste care este pus cu strășnicie ulei de măsline extravirgin. Pesto este o denumire generică pentru sosul care se prepară în mod diferit, în funcție de localizarea geografică: astfel, cel mai popular este „pesto alla genovese” (cu busuioc din abundență) și „pesto alla siciliana”, un sos creat pe bază de roșii proaspete.
Istoria sosului pesto
Se crede ca pesto are doi predecesori romani, care obișnuiau să consume o astfel de pastă în timpuri străvechi, ce purta denumirea de moretum. Moretum era un sos realizat din usturoi zdrobit, sare, brânză, plante aromatice, ulei de măsline și oțet, la care se adăuga și muguri de pin.
Abia în 1863 s-a adăugat busuiocul, fiind considerat un ingredient modern, despre a cărui existență s-a scris și în cartea de bucate La Cuciniera Genovese a gastronomului Giovanni Battista Ratto.
Deși nu se cunoaște clar de unde provine busuiocul, multe datări istorice menționează ca țară de proveniență India. Din India se crede că planta aromatică a ajuns în Italia (la Linguria) și în Franța (în Provence). În primele secole de la apariție, busuiocul era mult prea scump, fiind o plantă aromatică destinată regilor și nobilimii.
Atunci când oamenii de rând voiau să prepare un astfel de sos foloseau cu precădere maghiranul și pătrunjelul. Iar pentru că Pecorino Sardo era un tip de brânzeturi rar, oamenii vremii foloseau mai mult Ratto, o brânză olandeză maturată, extrem de comună în Genova.
Odată ce sosul pesto a început să devină apreciat, fiecare gastronom al vremii și-a adus aportul în modificarea rețetei. Prima revizuire a avut loc în 1865 și a fost făcută de Emanuele Rossi, devenind și o tradiție culinară linguriană.
Ulterior, fiecare familie a început să reinterpreteze sosul Pesto după propriile preferințe, iar astăzi se crede că sunt peste 100 de feluri în care acesta se poate prepara.
În 1944, ziarul The New York Times menționează, pentru prima dată, sosul Pesto importat din Italia la conservă. În 1946, revista Sunset publică o rețetă pentru acest sos, ca mai apoi între anii 1980-1990 Pesto să devină foarte popular în America de Nord.
În zilele noastre, dacă nu ai timp să gătești un sos Pesto acasă sau vrei să îți impresionezi invitații cu abilitățile tale culinare ar fi bine să știi că îl poți cumpăra din orice supermarket, la un preț foarte accesibil.
Dar dacă vrei să te bucuri de un produs 100% italian, cea mai bună opțiune este să îl achiziționezi de la magazine cu specific italian sau să încerci chiar să îl pregătești acasă după rețeta originală, pe care o găsești pe SuperMercato.ro.
Cu ce se servește sosul Pesto?
În ceea ce privește potrivirea culinară, sosul Pesto este perfect cu o porție de paste aldente, carne ușoară sau pește, precum și în cadrul preparatelor pe bază de cartofi sau carne de vită. În Italia, spre exemplu, sosul Pesto este prezent pe bruschete, alături de prosciutto, mozzarella și capere.
În România sosul Pesto merge cu orice. De la celebrele paste, la pizza, omlete, în sandwich-uri sau chiar în salate.